Ai plâns și tu odată?
Eu, zău, nu pot să cred.
Ah! Lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd.
Un ochi care odată
A plâns de dor și chin,
Mă crede, nu degrabă
Se face iar senin.
Un “ce” fără de nume
Rămâne-n el ascuns-
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă îndoiala naratorului față de capacitatea cuiva de a simți durere profundă, având în vedere aparența sa senină. Se explorează ideea că lacrimile și suferința lasă urme adânci, greu de șters.