Versuri corectate și adnotate
În visul nopții câteodatăVăd încă fața ta,Dar tot mai rar mi se arată,Încep a o uita.Acuma nu mai știu cum sunăNici glasul ce-am iubit;Vezi, anii care se adună,De tot mi te-au răpit!Și din trecuta fericireSe stinge ca un visȘi cea din urmă amintireȘi ultimul surâs.
Demult, demult tu nu mi-ai scris;Măcar nici n-ai gânditSă mai întrebi dacă trăiesc,Sau dacă am murit..O, frate! – anii care trec..Nu știi că-n drumul lorIau ce-i mai dulce pe pământ:Juneță și amor;.Dar neclintite lasă-n locIubirile curate,Iubirea dulce de părințiȘi dragostea de frate?..Părinții noștri hodinescDemult sub piatra rece,Și lacrimile noastre curgZadarnic.. Timpul trece!.Când mi-a veni și … Citește mai mult
Ai auzit vreodată a lebedei cântare,Acel cântec de jale, ce-l cântă pân’ ce moare,Roșind recile unde cu pieptul său rănit?O, spune-mi, acel cântec vreodată-ai auzit? Și-apoi ai fost spre seară singur într-o grădină,Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,Când soarele apune, când arborii șoptescȘi vânturile toate tainic se înroșesc? Și ce-ai simțit atuncea? În … Citește mai mult
Întoarce încă o dată spre mine fața ta.Dă-mi încă o dată mâna, s-o strâng în mâna meaȘi-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.Pe drumul vieții mele amar, întunecos,Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,Ce nu le-i scris … Citește mai mult
Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este?Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam?Și n-ai uitat-o încă acea dragă povesteDe vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam? Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară,Când păsările cântă c-un glas fermecător,Când toate-ți par eterne, și flori, și primăvarăȘi scumpa ta speranță și junul tău amor! Cu inima … Citește mai mult
Păsările cântă pe crengi înverzite,Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,Tainic trec prin aer șoapte fericite,Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr’de nori.Dulce primăvară, drag vis de iubire!La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,Cât era de lungă, plină de jălire..Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,Inimă nebună, uită de dureriȘi de-acele … Citește mai mult
Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoatăO luntre sfărâmată de timpul nemilos.Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,Cu crengile-i plecate spre iazul adormitŞi ca visând se mişcă, când dureros suspină,Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit.În coaja ei uscată zăresc înc-al meu … Citește mai mult
Când ai pierdut în astă lumeOrice speranță, orice dor,Când știi ce grabnic trece iarășiTot ce-ai avea în viitor.Atunci, nu ceri eternitateDe la o floare ce-a-nflorit.De ea te bucuri cât trăieșteȘi n-o mai plângi, de-a veștejit.Nu ceri credință neschimbată.Nu ceri amor pân’la mormânt,Căci știi, că raiul se coboarăNumai o clipă pe pământ.
Ai plâns și tu odată?Eu, zău, nu pot să cred.Ah! Lacrimi lasă urmeCe ani întregi se văd.Un ochi care odatăA plâns de dor și chin,Mă crede, nu degrabăSe face iar senin.Un “ce” fără de numeRămâne-n el ascuns-Dar ochii tăi sunt limpezi:Nu pot să cred c-ai plâns.
Ce vrei să fac cu mine?Eu nu mă pot schimbaŞi cum e a mea faţăAşa-i inima mea.Eu nu pot să plec frunteaŞi nu m-oi umili,Chiar împăratul lumiiCu mine de-ar vorbi!De văd o mişelie,Încerc s-o biciuiesc.Iubirea mea-i iubire.Urăsc ceea ce urăsc.Nu pot! Pot toate-n lume,Să ştiu că mi-i iubi,Dar mare-ar fi schimbarea.Eu cred că aş muri!