Tu intri în casă cu un salut
și o părăsești cu un rămas-bun.
Tu, constructorul, viața mea,
nu ești decât o clipă între acest salut
și acest rămas-bun.
Fiecare moment așteaptă
momentul care urmează.
E un du-te-vino al balansoarului
care antrenează mișcarea pendulului.
E un pas după pasul
ce trezește drumul,
e o continuitate compunând timpul meu,
sunt momentele ce-mi umplu viața.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și despre cum aceasta este compusă din momente trecătoare. Fiecare moment așteaptă următorul, într-un flux continuu care definește existența.