Am doar o rază de soare
care îmi taie ceața,
o picătură de ploaie
ce spulberă speranța.
Multe cuțite ascuțite
înfipte în spate adânc,
crezând că sunt învingător,
dar mai degrabă sunt înfrânt.
Vreau să mă trezesc,
dar am în față iad,
încerc să mă ridic,
dar în final tot cad.
Și totuși continui pe drum,
înainte să merg,
încercarea moarte n-are,
nici eu, d-asta tot încerc.
Mă-ntreb, cum ar fi
dacă n-aș mai fi?
Mi-ar simți lipsa cineva,
oare m-ar mai iubi?
Dacă fără mine
tuturor le-ar merge bine,
le-ar fi dor de mine,
oare ar plânge în suspine?
Le-aș lipsi sau ar zâmbi,
oare ar dori
să mă readucă înapoi între cei vii?
Căci eu testamentul mi-l las printre rânduri:
Am plecat! Adio! Mă înec în gânduri.
Refren:
Iubesc raza mea de soare
(raza mea de soare)
urăsc picătura de ploaie
și mă doare
(și mă doare)
am învățat să iubesc prost
(să iubesc prost)
să urăsc frumos
chiar fără rost
(chiar fără rost).
E sinistru gândul
că ce am clădit până acum
se poate transforma
în doar o clipă scrum.
Alergând cu ochii închiși
spre paradis, mă împiedic
și cu ochii-n lacrimi
mă trezesc din vis
și-s dezamăgit
că multe mi s-au promis.
Sper că nu e asta
destinul prescris de vis.
E doar un vis
intr-un joc închis.
Încerc să ies,
dar nu pot să scap,
sunt prins
și atunci mă trezesc.
Cred că îmi revin,
totuși nu e așa,
totul e un chin.
Totul s-a schimbat,
eu tot nu m-am trezit,
încerc din răsputeri să scap,
dar mor subit.
Nici măcar gândul că aș putea fi ca înainte
nu mă încălzește
și tot nu am cuvinte.
Adevarul se zbate
intr-o lume care minte,
sper că vor veni și zile însorite.
Refren
Aud o voce:
Vor veni zile cu soare,
dar aici
încă de foame se moare.
Unii învârt combinații
de sute de mii,
alții învârt roata scaunului
în râsul lumii.
Lumea bună nouă
e doar un jeg,
prefer să-mi înjur aproapele
decât să îl rănesc.
Și-mi șterg picătura,
merg mai departe,
înțeleg că am posibilitatea
să aleg
și aleg alergând spre acea rază.
Întunericul, lumina mea,
dar mâna tot creează.
De ce pe unde treci
vezi numai dușmănie și suflete reci?
Deci mă-nțelege
că tot ce e frumos
tine de urât
și-n momentul de față
eu sunt procurorul și tot odată
cel parat
(eu sunt procurorul și tot odată
cel parat).
2x Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară între speranță și disperare, bine și rău. Protagonistul se simte prins într-un ciclu vicios, dar continuă să caute o rază de lumină, deși este conștient de dualitatea vieții și de faptul că frumosul și urâtul sunt inseparabile.