Întocmai. Concluzia a fost clară:
„Era vorba de un accident de circulație”:
Și prin urmare… Nu sunt justificate
Strigătele zgomotoase ale plebei.
„Până când o să ne omoare?” etc., etc.
Până când? E simplu,
Până când vor exista vehicole.
Doriți să scăpați pentru totdeauna
De acțiunea roților?
Înlocuiți-le cu căruțe
Sau – și mai bine – cu trăsuri,
Care erau atât de pitorești.
Deși ar fi de preferat
Nobilele patrupede,
Ca, de exemplu, măgărușul
Cu care a intrat călare în Ierusalim
Scumpul nostru Iisus Cristos –
Și totuși l-au omorât.
Dar Presa
(Paranteză: Rețineți:
Această presă într-o zi
O să devină ștreang
Pentru gâtul nostru.)
Presa insistă că
Accidental a fost premeditate.
Crime „premeditate” însă nu există.
Prin urmare era omucidere.
Dar de unde ajung la o asemenea concluzie?
Pentru că, conducătorul cică
Era membru al sindicatului crimei.
Dar ce? O să interzicem acum
Și… sindicalismul?
Bună și asta, zău!
Bine că a intervenit justiția supremă
Care, după cum știm cu toții –
Funcționează în mod indiscutabil
Și a pus punctul pe i.
(A dat și o lecție presei.)
„Domnilor! După cum s-a dovedit,
Greșeala n-a fost a conducătorului
Era a… autovicolului!”
Asta mai zicem și noi!..
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care presa și justiția pot manipula adevărul și pot arunca vina asupra unor țapi ispășitori. Se sugerează că sistemul este corupt și că adevărul este adesea distorsionat pentru a servi anumite interese.