Un rege fără coroană
C-o bere în mână așteaptă la masă
Cadâna bătrână, amantă geloasă
În brațe s-o țină,
Păcatul să-i ierte.
Se trage cortina, apar figuranții
Îi cad la picioare,
Cu zâmbete false,
Scenarii confuze, replici uitate,
Dorințe frânte,
Armate-ncruntate.
Finalul.. (e aproape).
Refren:
Cenușă-n vânt e
.. și nimic n-a mai lăsat
Doar ploile ce curg înalt
și laurii topiți în alb.
Lumina transformă decorul
Mai clare sunt fețele
Mai surd ecoul
Un rege rănit
de sceptru se-agață
Strigoii-i imită
gesturi din viață.
Oameni mărunți
Cu chip tiranic
Teama ce-ndură-i
Născută din ură
Iar fii-i destoinici
goniți în exiluri
Târziu o s-ajungă
să înalțe o rugă.
Finalul.. (e aproape)
Sensul versurilor
Piesa descrie decăderea unui rege și a lumii sale, reflectând asupra regretelor și a finalului inevitabil. Personajele sunt prinse într-un ciclu de ură și teamă, iar viitorul pare sumbru pentru urmașii regelui.