Eu n-am avut niciodată o identitate a mea
proprie.
De câteva ori, însă, m-ai săgetat
C-o durere de suflet
În carne.
Eu n-am avut niciodată un pat în care să dorm
dacă vreau.
Sângele ce mi se-nvolbură în vine
Nu mi-a lăsat timp
Să mai stau.
Eu n-am avut niciodată un fel al meu de-a putea
respira.
Pădurea din piept mi-e tot mai puțină
De când ai început din ea
a tăia.
Dar încă mai sper să te aflu în toate
Când cea din urmă secundă a mea
Se va bate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere a identității și de suferință profundă cauzată de o relație toxică. În ciuda durerii, există o licărire de speranță în găsirea unei conexiuni sau a unui sens în viitor.