În pădure,
La un bal,
O vulpe șatenă,
Mondenă,
Apăru gătită
Într-o rochie de seară,
Extraordinară,
La gât cu o femeie, răsucită,
Ca un fular, ca un șal..
Asistența, derutată,
Încremeni, intimidată.
Doar un șacal o întrebă direct:
„- Cum ai decăzut în asemenea hal,
Cum ai fost în stare,
Pentru un capriciu,
De moda trecătoare,
Să comiți un asasinat,
Atât de abject?..
Asta nu mai e modă,
E viciu! „
MORALA.
Blândeței?
A milei?
A urii?
Nu căutați fiara
În desișul pădurii!
Sensul versurilor
Piesa prezintă o critică ascuțită a ipocriziei și decăderii morale din societate, folosind o fabulă cu animale. Vulpea, simbol al eleganței, comite un act barbar pentru a fi la modă, iar șacalul o demască, subliniind că moda nu poate justifica viciul.