Am întâlnit un clarvăzător
Care avea în mâini
Cartea înţelepciunii.
„Domnul meu”, i-am spus,
„Lasă-mă să citesc şi eu acolo”.
„Copile…”, începuse a-mi răspunde.
„Domnul meu”, am grăbit eu vorba,
Să nu crezi că-aş fi un copil oarecare,
Pentru că deja cunosc atât de multe
Din cele ce le-aveţi scrise în carte.
Da, destul de multe”.
Clarvăzătorul zâmbi,
Apoi deschise carte
În faţa mea. Dar ciudat: a trebuit
Să vieţuiesc atât, ca să orbesc îndată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire cu un clarvăzător și dorința de a accesa cunoștințele sale. În final, căutarea cunoașterii supreme duce la o formă de orbire sau pierdere a iluziilor.