Stelică – Contemplu

Yo, yo, yo, yo!
Bine-ai venit la noi în templu,
Decât să dau nume, man, mai bine dau exemplu.
Viața-i tare cu de toate, în linii mari,
Îți spun ce simt, caviarul și Krystalul,
Sunt aici să le dezmint.
Te mișcă tot din jur, tot în linii mari,
Spune-mi, câte valorează, spune-mi tot ce vrei să cari.
Îmi pari deja distrat, secat de senzații tari,
Tentat să n-auzi nimic, setat de băieții mari.
Ahaaaa.
Și-am vrut, câtuși de puțin,
Să te văd fără cătușe, când mă-ntrebi de unde vin.
Dacă știi la cine țin, faceți teatru de păpuși,
Pe sufletele care închin, le țineți pe după uși.
Arată c-ai văzut teroarea, suferința cea mai mare și-apoi încercarea.
Ahaaaa.
Pun pe umăr apăsarea, ideii de când n-aveai decât pământul și marea.
Final de-nceput, am încercat să fac asta,
Nu mai pot să tac, trebuie să spun basta,
Basta!
Să scot din pix p-asta,
Pasta, să-mi scot din cap asta.
Gata!
Tre’ să tac, zice tata,
Nu scot nici o teroare, mi se pune pata.
Soarta îmi arată care-i poanta,
Probabil că știi ce înseamnă să vrei,
Da’ tu înțelegi din asta că tre’ să-mi iei
Zilele, clipele și toată amintirile,
N-o să tac, tot o să continui filele,
Filmele mele și toate trăirile, tot ce dețin
Și toată amintirile sunt despre tine,
Cam astea sunt știrile.
Eh, eh.
Nu-s disperat când spun ce vreau și cred, susțin ce-i bine,
Știu ce ai acuma-n cap și-n plan să faci cu mine, ține
Tot ce se ține de tine, tot ce vă ține să-mbine
Pacea cu Lancea, frații Quijote cu Sancha.
Ah.
În filmul ăsta la ce-am lucrat și visat,
M-am rugat la Dumnezeu să te găsesc dezinhibat,
Des deschis sau des tripat, pe realitate
Sau intrigat,
Doamnă, am siguranța că vorbesc adevărat!
Ahaaaa.
Arată c-ai văzut teroarea, suferința cea mai mare și-apoi încercarea.
Ahaaaa.
Pun pe umăr apăsarea, ideii de când n-aveai decât pământul și marea.