Frunzuliță și-o lalea, hai-dirai-ra
Un flăcău și cu mândra, hai-rai-di-rai-ra
Tot ținându-se de mână, hai-dirai-ra
Au trecut podu-mpreună, hai-rai-di-rai-ra
Și-au trecut în baltă
Unde iarba-i lată
Dunărea-i timidă
Numai de răchită
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!.
Și flăcău ce-i spunea? , hai-dirai-ra
„N-ai vrea, Mărioară, fa, hai-rai-di-rai-ra
Împreună să muncim, hai-dirai-ra
Și cu foc să ne iubim? „, hai-rai-di-rai-ra
„Voinicel cu brațe tari,
Du-mă-n deltă la pescari!
Firicel de fag,
Să muncim cu drag! „
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!.
Neica e-un pescar cât bradul, hai-dirai-ra
Și e harnic cum nu-i altul, hai-dirai-ra
Când îl iau cu binișorul, hai-dirai-ra
Îmi dă inima cu dorul, hai-dirai-ra
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!
Sensul versurilor
O poveste idilică despre dragostea dintre un flăcău și o fată la sat, cu Dunărea ca fundal. Ei își promit dragoste și muncă împreună, într-un cadru natural pitoresc.