Dar peste noi nu ne place să se lățească.
Ce imens dar memoriei!
Și bea cu turcii cafele și râd cu toții.
Și-i taie capul Cantemir.
Sensul versurilor
Piesa evocă figura lui Miron Costin, un diplomat român, și soarta sa tragică, sugerând o reflecție asupra memoriei și a trădării. Versurile scurte și fragmentate accentuează un sentiment de pierdere și regret.