Nu mă iubi, eu sunt o întâmplare,
O frunză sunt prin toamna ce-a trecut
Sărutul dinainte de culcare
Pe care tu, iubito, l-ai avut.
O adiere sunt și-n prag de seară
Ți-aduc colinzi de dincolo de munți
Cât se topesc trei lumânări de ceară
Deschide geamul, vino să le-asculți.
Refren:
Nu mă iubi și totuși cânt și cânt
Să țin la suflet trupul meu de vânt
Și nu uita, la bine și la rău
Un trup de vânt te va iubi mereu.
II:
Nu mă iubi, eu sunt o întâmplare,
O frunză sunt prin toamna ce-a trecut
Sărutul dinainte de culcare
Pe care tu, iubito, l-ai avut.
Și nu uita, sunt doar o întâmplare
Nu mă iubi și totuși cânt și cânt
Deschide geamu’ la odaia mare
Să-ți intre-n casă trupul meu de vânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire efemeră și imposibilă, comparând eul liric cu o întâmplare trecătoare, un trup de vânt. În ciuda acestei condiții, promite o iubire eternă, chiar și în momentele dificile.
