Ce fac e pură ficțiune,
Exact ca tipul ăla rău de tot
Din filmele de acțiune.
Plec în misiune,
Nu se trage pe bune,
Da’ mă gândesc la niște tipe,
Mă trezesc în stațiune.
Zic: uuuuu și simt o mică tensiune,
Da’ nu ajunge la ce boxe tre’ să pună-n funcțiune.
Adună lume, facem rost de scule
Și-n timp ce toți strigă că-i pus prea mult,
Eu zic: mai pune!
Apar femeile, mă întreabă numele,
NAM!! Io vin din viitor, mă strigi după numere
Și nu-s băiatul raw, hai fată spune-le!
Încep să-mi țin gura, dar îmi scapă dumele.
Asta-i momentul meu, tre’ să dispară timpu’,
Crezi că nu fac hip-hop? Nu sunt io tipu’!
Și mulți mă întreabă care ar fi motivul?
Am amețit! Numai vreau să dau din cap și mi-a rămas ticul.
Eu plec acum și las în spate chitanțe,
Oameni, stres, probleme, muncă, restanțe.
Mă pierd în vise, pasiune și speranțe
Și fac tot ce-mi trece prin cap în afară de gloanțe.
Cine vine cu mine… hmmmm
Cine vine cu mine…
Cine vine cu mine… hmmmm
Cine vine cu mine… x2.
Trăiesc în țara minunilor
Și toți se-ntreabă: unde? Vrem și noi!
Păi asta-i bai nebunilor,
Unde mulți au ce vor, da’ nu-i destul,
Că dacă ar pica din cer, atunci au tot și nu e COOL!!
Da’ia nu mă uit în jur, nu caut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o evadare din realitate într-o lume a viselor și a ficțiunii. Protagonistul se distanțează de probleme și stres, preferând să trăiască în propriul univers, unde pasiunea și speranța îl ghidează.