Iertați-mă că sunt ignorant și m-am întunecat
Dar mă regăsesc în rime, d-asta pixul trece pe foaie apăsat
Tot mai des, pixu-alunecă dens cum alunecă și gândul pervers
Dependent de vers, de univers sau context, dar când totul e șters, simt că,
Viața-i un test, simt timpul cum se scurge-n riduri
În România optimist ca mâine sigur mă lovesc de ziduri de:
Anxietate, depravare, drame și sifoane
Oameni ce caută-n tomberoane mâncare
Rețele sociale, fete penale-n goana după lucruri materiale, oameni care-și cară topoare sau fără spinare sau care pun preț pe țoale, droguri legale, jeg în spitale, peste tot manipulare, școli ilegale plus îndoctrinare, arme letale,
Scandaluri spontane, legi guvernamentale, minți criminale, vedete oarecare care o ard la TV goale.
Binoame menite să te lase fără stare
Sunt sigur nu mi se pare, nimic nu e la întâmplare.
Eu stau pe faza, nu schițez nimic pe față
Cu cărțile pe față, am cel mai mare câștig în viață
Poezia ca substanță, trubadur în viața te învață
Să deschizi ochii larg, lumina-n cap singur pe lac
Adulmecă vântul, prin natura fără vreun leac
Am piele de drac, vă pun în cap, încarc pistolul și trag
Cu poezie balistică, versurile nu-mi plac
Țin strâns de pix, singur în paradis, cu jointu aprins.
Cum v-am mai zis sunt Sutzu și luciditatea-i un vis
Nebunia ce-mi trece prin diploe.
Adulmecă visul mai încrezător decât toată arca lui Noe.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra realităților dure ale vieții, de la anxietate și depravare până la manipulare și inegalități sociale. În mijlocul acestui haos, poezia devine un refugiu și o formă de rezistență, oferind o perspectivă lucidă asupra lumii.