Mary Ange.
Poetul a iubit drumul printre spirale diafane
Nopțile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei
Sub crengile grele de privighetori
Cercei cu sidef cernut pe pântece
Și-un cântăreț infailibil ascuns într-un oscior cât înghițitoarea.
A rămas în urmă cu politica
Iubește crinii, mângâierile, onixul și orizontul
Întâlniți vii laolaltă.
Amintirea miracolului rămâne închisă
În scrinul cu lacăt fragil al nostalgiei
Amintire, templu clădit pentru a fi devastat
În urmă
un deget pe gură
o frunză presată
Poate un cuvânt, poate inima de altădată.
Un răspuns halucinațiilor a murmurat cu frică
Să nu deștepte căușul de lumină
Nardul încuiat în silueta de Sèvres
A iubitei.
Proaspătă ca roua dimineților de aprilie
Cu moliciuni calde
Oază așteptată
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de nostalgie și melancolie, amintindu-și de o iubire trecută și de frumusețea naturii. Poetul își amintește de momente delicate și senzoriale, dar și de pierderea și fragilitatea amintirilor.
