Sanctuar – Ființe Alese

Voci fără vlagă se aud dinspre noapte,
Sunt ființe alese cu ochii cristale.
Nu-s îngeri, ca-n viață respiră păcate,
Nu au nici un țel, căci sunt blestemate.
La granița dintre viață și moarte-i
răscrucea de drumuri spre iad și spre Rai,
Tăcerea domnește, nici vântul nu bate,
Tenebrele nopții aici au palate.
Și-așteaptă în beznă un suflet distrus,
Vor să-l devoreze, să simtă al său gust,
Cu ochii în sânge, cu lacrimi de foc,
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.
O lume umbrită mereu fără soare,
O lume din care ei ne dau târcoale,
Ascultă-mă bine, nu-s vorbe deșarte,
Sau simplă legendă cu datini uitate.
Noaptea e poarta spre lumea de vis,
Tărâmul e sacru, nu poate fi atins.
Rebeli sunt, n-au temple, nici legi și nici trup,
Pot fi, când visezi, oriunde și oricând.
Și-așteaptă în beznă un suflet distrus,
Vor să-l devoreze, să simtă al său gust,
Cu ochii în sânge, cu lacrimi de foc,
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.
SOLO..
Și-așteaptă în beznă un suflet distrus,
Vor să-l devoreze, să simtă al său gust,
Cu ochii în sânge, cu lacrimi de foc,
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.
Se sting muritorii-n al fiarelor joc.