La coliba părăsită
Tu m-ai dus, bade,-n ispită,
Nici amu eu n-am uitat,
Bade, cum m-ai sărutat.
La coliba părăsită
Astăzi iarba-i ofilită,
O crescut și s-o uscat
De dragoste și bănat.
Cât trăiești să tot iubești
Că dacă mori putrezești
Și pe mormânt crește iarbă,
Nime’ nu te mai întreabă,
Nime’ nu te mai întreabă
Dacă ți-o fost lumea dragă.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice legate de o iubire trecută, petrecută într-un cadru rustic. Reflecția asupra efemerității vieții și importanța iubirii cât trăim adaugă o dimensiune profundă.
