Acolo unde arborii fac
și mai părăsită seara,
cât de leneș
a pierit ultimul tău pas,
când abia se ivește floarea
de tei și-n soarta ei stăruie.
Cauți o explicație sentimentelor,
încerci tăcere în viața ta.
Altă soartă îmi dezvăluie
timpul oglindit. Îndurerează-mă
ca moartea, frumusețe fulgerând acum
pe alte chipuri.
Pierdută e în orice lucru inocent,
chiar și-n acest glas, supraviețuitor
ca să imite bucuria.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și deziluzie, unde chiar și bucuria pare a fi doar o imitație. Vorbitorul caută sens în tăcere și contemplă trecerea timpului, confruntându-se cu frumusețea efemeră și inevitabilitatea morții.