La echinox spiritual, logodna cugetului trează,
dă-mi clarul frunții-nseninate, din puntea somnului să-Ți vază
mai limpezit decât icoana călită de-aurarii meșteri,
peste vedenia ivită neadormiților în peșteri,
cu mult presus de orice gânduri ce înviază întru noi,
cu mult suit decât nămiaza oricărei slave de apoi,
în princiară pentagramă „Numele Tău” dogmatic dat,
nemistuită fulgerare, pascală treaptă de Sabat.
Sensul versurilor
Piesa explorează o experiență spirituală profundă, o revelație divină percepută printr-o stare de conștiință elevată. Versurile sugerează o legătură mistică cu divinitatea, depășind gândirea rațională și atingând o înțelegere superioară.