Samurai & Junk – Scurt Metraj

Punct absent.
Samurai.
Ca să poți s-obții ceva, am înțeles că tre’ să vreau,
samurai asta sunt eu, îmi place să fumez, să beau.
E vară iar și tre’ s-o dau, e partea mea și vezi cum e,
e visu’ meu, da-i țara mea, vreau soarele și marea mea.
Și când revin îmi vin în minte multe ce-ar trebui să alinte,
Oricum ar fi simt că mă vindec da’ mă doare-n p*** sincer.
Nu e loc de poezii și tre’ să aștepți și tre’ să riști,
tre’ să înveți să coexiști cu cocalari și comuniști.
Un somn liniștitor și apoi îmi aduc aminte timpu’,
Nu vorbesc din amintiri, n-a fost niciodată simplu,
Aici prind riduri, că viața-i stres și fumez triplu,
Recunosc figuri, da’ îmi amintesc ambiguu.
Aici mă întorc singur, e tot ce am și vrei să vezi și tu,
Nu fii prea sigur, vezi să nu-ți găsești sfârșitu’
Aici se oprește timpu’, că totu-i lent, tre’ să-mi rulez singur
Și în clepsidra ploaia a udat de mult nisipu’
Doar un gri stins pe blocuri, străzi și pare trist,
Pe cer nu-s nori, da’ și asta-i gri și parcă dorm, și parcă-i vis
Fără piatră, fără titlu, fără dor și fără nituri,
Fără flow și fără circ, aici să mor când o să vină timpu’.
Junk.
Mi se spune scriitorul mort,
Bag non-stop ca un cargobot în port.
Beatu’ e sirop ca un drog shop, shop,
Intră peste tot la fel ca sângele în corp.
Mi se spune junk, același vagabond,
Fără bani în cont și fără griji deloc,
Tristelor faceți crize p***,
Fidel rimelor, nu mă leg de firele viselor.
Scriu de ceva timp, da’ prima oară zi tu,
Rulăm spliff după spliff cu frații, vai da’ ce ne mai plăcea tripu’
Pe stadion, în Tomis Nord, da’ ce trece timpu’
Calmu’ șterge chinu’, nici nu mai simțeam frigu’
Vad blocuri, mii de locuri,
Mii de suflete ce împart jocul și focul,
Orașu’ e mic, man, nu suntem uniți neam,
Toți, care mai de care mai viclean.
Da’ așa e totu’, n-ai ce-i face,
Oricum pentru mulți dau cu pace,
Constanța e pe val, apa nu se mai retrage,
De ceva timp încoace, super calm da’ câteodată mă și stoarce.
Unii care vin din spate n-au pic de respect,
Eu sunt la un nivel de sus într-o Dacie roșie break
Mult fum, drum lung, mergem încet,
Nu-i da blană c***e, las-o așa că-i perfect (să mor)
Cu pași mici spre maturizare, traumatizat de tot ce-o să-mi iasă în cale,
Zic răbdare, evadare-n spațiu cu mintea prins în altele,
Am uitat și ceasul, am deschis atlasu’, plec la drum
Da’ n-o să-mi părăsesc orașul, mă întorc,
Privesc marea de pe diguri, ne înțelegem reciproc.
Da’ n-o să-mi părăsesc orașul, mă întorc,
Privesc marea de pe diguri, ne înțelegem reciproc.
Te iubesc…