Nu știu cum se face
Tot ce-i rău îmi place grav
Te-ai panicat că anii trec și eu m-am adaptat
Mă doare-n p**ă știi că inima nu minte
M-am pierdut printre cuvinte ce au sens sublim
Da’ eu tot te simt,
Știi că am o răbdare aparte
Dă-mi voință și putere să mă ridic peste toate
Știi că te-am iubit și tot ce-am trăit
A fost fără doar și poate tot ce ne-am dorit
Yauu!
Atât de mult că nu ajungeai la școală,
Atât de albă, te pictam ca pe o coală,
Știi ce zic ei, cum că ar fi prima oară,
Da’ nu era prima oară, totuși noi nu ne-am uitat,
E altfel azi, am un înger ce îmi ghidează viața,
Da’ eu-s tot ăla care vrea să fugă dimineață,
Printre nori unde noi visam la viitor,
Îmi place tot ce poate-nsemna miraculos.
Inimile care bat la fel, se simt,
Aripile vor să iasă când luminile se sting,
Trag și mă suspend în timp,
Mă agită în fel și chip,
Că trec anii,
Mă cert cu destinu’ că vrea să îți uit chipu’
Privirea, parfumu’, nopțile pe diguri,
Eram amețit, de-asta îmi amintesc sigur, ard,
E un dor de care nu pot să scap,
Îmi amintesc când băgam și zburam cu patu’,
Camera devenea ditamai’ palatu’,
Nu mergeam niciodată la sucuri,
Ochii peste cap când ne ieșeam din trupuri,
Zbori! , știu că-ți place peste nori,
Să scrii pagini despre dor,
Și cum ți-a dat-o viața,
Povestea ta întrece imaginația.
REFREN (x2).
Îmi place rău, îmi place rău, îmi place tot ce-mi face rău
Îmi place tot ce-mi face rău, îmi place toooot.
(Da’ n-a putut nimeni să spună,
Cum noi doi din atâta lume,
Ne-am găsit și ne-am potrivit,
Atâta spunem pe repeat.
Și ce-ai lăsat când ai plecat
Nu mi-a venit să cred, pe bune
Chiar noi doi din atâta lume,
Și cum se face, nu pot spune, spune, spune, spune.).
EL NINO.
Fă bine și ține-te bine de mine,
Destine legate, fugim de mulțime,
Ce ține de mine, sunt gata de orice,
Oferă-mi căldură să nu fiu rece,
De ce nu mă crezi pe cuvânt,
Am puterea, când noaptea se lasă,
Să îți alin durerea,
Averea mi-e capu’,
Inima mare ce-mi sare din piept
Când te văd, pune sare pe rană,
Și sună-mă, întreabă-mă, dacă sunt bine,
Da’ parcă aștept să se întoarcă,
Ciudată situația, dă-mi un calmant,
O furnică doboară azi un elefant,
Elegant, mă ridic,
Și mă bag în furtună,
Mă sparg în bucăți, muzica mă adună,
Am nevoie de-o mască pe față, oxigen,
E terenu’ minat și mă urc într-un tren,
La urgență cobor și simt că mă sufoc,
Niște apă cu zahăr nu stinge un foc,
Din inimă în inima mea e incendiu,
Oglinda îmi spune să plec în concediu.
Cee..
REFREN (x2).
Îmi place rău, îmi place rău, îmi place tot ce-mi face rău
Îmi place tot ce-mi face rău, îmi place toooot.
(Da’ n-a putut nimeni să spună,
Cum noi doi din atâta lume,
Ne-am găsit și ne-am potrivit,
Atâta spunem pe repeat,
Și ce-ai lăsat când ai plecat
Nu mi-a venit să cred, pe bune
Chiar noi doi din atâta lume,
Și cum se face, nu pot spune, spune, spune, spune..
Îmi place rău, îmi place rău, îmi place tot ce-mi face rău
Îmi place tot ce-mi face rău, îmi place toooot.
Sensul versurilor
Piesa explorează atracția față de lucrurile dăunătoare și amintirile unei relații intense, dar problematice. Naratorul oscilează între dorința de a scăpa și incapacitatea de a se desprinde complet de trecut.