A dispărut magia ca un fum,
Ne întâlnim acum ca fitecine;
Pentru mine-ai încetat să fii miracol,
Cum nici eu nu mai sunt pentru tine.
Ai fost vântul, iar eu am fost marea—
Dar acum stelele s-au stins în dimineaţă,
Am devenit surdă ca piscina
De lângă ţărmul înrămat în ceaţă.
Dar deşi piscina de furtuni e ocolită
Şi nici mareei tribut nu îi plăteşte,
În sinea-i zi de zi tot mai amară,
Iar pacea-i mai rece ca un ochi de peşte.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de pierdere și deziluzie după o relație. Magia a dispărut, iar cei doi parteneri se întâlnesc acum ca niște străini, nemaifiind miracole unul pentru celălalt. Metaforele cu vântul, marea și piscina subliniază transformarea și amărăciunea resimțită.