Gardul acela putred care stătea să cadă
În paragină
În curtea unde nu plângea, nu râdea
nimeni
Spre stradă
Pe care nu trecea nimeni niciodată.
Nu auzeam amândoi prin același vid
La limita nimicului cu nimeni
Așa erau sufletele noastre
Unite prin același gard…
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire într-un loc abandonat, simbolizând singurătatea și conexiunea neașteptată dintre două suflete. Gardul putred devine metafora unei legături fragile, născută din același sentiment de izolare.