Am cearcăne, am roșul iadului sub gene,
corpul e sfâșiat de așchii demoni,
răsună ecoul de sub scripete,
din negrul ochilor mei se-aud doar țipete, aprinde-te,
suflete ce zac în pântece, mașina timpului întrece,
sub tălpile eroului gheața e rece,
sunt zece, sunt nouă paragrafe ce-așteaptă
să lege fantasma în răgete, cuprins de valuri
fericite, ascultări de minuni nepornite, vizualizări
obosite, țintele-s ochite, doar ce așteaptă mâna zeului
seringile răstignite, gemete și scrâncete în cete
de sete, femei bete își formează propriile secte,
războind abisul cărții plină de secrete, miile
de capete absente tânjesc la minții șirete,
câmpia iadului e plină de burete, făcută din oameni
morții, așa că teme-te, nămetele de foamete își trage
frații în groapa de râsete, un novice își așteaptă
prada printre rândurile alchimice, doar
cei ce leagă povești cosmice rămân cu cicatrice,
ferice de cei ce încă nu și-au zis cele trei lirice,
orice om poate fi complice, în ace zilnice ne înțepăm
durerea, crimele războiului aduc plânsete atomice,
numai copii grațiilor înțeleg rimele clinice.
Instinctele animalice așteaptă să calce paginile
artefice, în mințile noastre se fac disecțiile,
se fac și dicțiile, ascunse în colțul spart al vremii
se împrăștie fițele, în nopțile negre doar
hârtiile îți mai redau direcțiile, adormitele kile,
formează chipurile mașinilor incredibile în litere,
e abatere de la cunoaștere, e creștere de transmitere,
e admitere la testul de putere în promitere,
autorecunoaște-te, dezbate-te, rezolvă misterele ce-ți
provoacă ardere, e naștere de răbdare, creștere de
acomodare, aprofundare în veninul acestor bastarde rare,
accelerare de acaparare în versul de abilitare,
armatele militare merg la bombardare, în drumul spre
autooxidare, muncitorii răului își trag tălpile agale,
prinși în balamale de canale, trezesc animale demențiale,
copii bagă în ei numai chimicale, jale
în hale istericale, s-au rupt două zale din lanțul
de trădare, mergi la dezintoxicare, nu mai aștepta
biletul, nu ai să primești niciodată validare.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate precum suferința, dependența și moartea. Versurile descriu o lume plină de durere și disperare, unde personajul se luptă cu demonii interiori și cu consecințele acțiunilor sale.