Câinilor, câinilor veniți aici
Cu botul în mâinile mele.
N-ar fi oare vremea ca luna
Să nu mai lingă nori, stele?
Norii sunt pântece sfâșiate, de iepe,
Pânze înnegrite de ciori.
Fraților câini, fraților câini,
Am fugit departe de grăitori.
Când foamea printre ziduri dărâmate
Se va înfige în părul meu stufos
Îmi voi mânca jumătate piciorul,
Jumătate vi-l voi da pentru ros.
N-am să mă mai întorc Între oameni.
Mai bine între voi să mă sfârșesc.
Nu pot să arunc în semeni cu piatra,
Nu pot să lovesc.
Moscoiva Cârciumărească
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de izolare și disperare. Naratorul se simte mai apropiat de animale decât de oameni, preferând să se retragă din societate și să găsească alinare în compania câinilor, confruntându-se cu foamea și renunțând la umanitate.