Zi, armonică! Plictiseala nu se ascunde.
Degetele armonistului curg unde.
Bea cu mine, cățea parșivă,
Bea cu mine, cățea guralivă.
Toți te-au iubit.
Toți te-au stâlcit.
Toți te-au mânjit!
Ce te uiți cu albăstrelele tale, ca florile,
Ori vrei una în bot?.
Ești bună de pus sperietoare, ciot,
Să alungi ciorile.
Până în ficați, până în rărunchi,
Mă chinui, mă tai, mă îngenunchi.
Armonica, armonica să nu stea!
Bea, viezure, bea!
Aș, lua-o pe aia, pare mai cu țâțe.
Mai proastă, mai cu fâțe.
Dintre cele ca tine nu ești cea dintâi
Pe care o mângâi,
Însă cu una ca tine urâtă, ușoară,
Sunt prima oară.
E dureros ce fac și sfidător,
Dar pentru asta n-o să mă omor.
Ce te clatini? Ce-ți dezvelești cracii?
Du-te la toți dracii!.
E vremea să mă fac rece
Cu haita voastră ce mereu petrece..
Draga mea.. Draga mea.. uite, plâng, scâncesc,
Iartă-mă.. iartă-mă.. te iubesc..
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unei persoane cu dependența și ura de sine. Își caută alinarea în vicii, dar este chinuită de regrete și de dorința de a fi iertată, oscilând între disperare și o formă toxică de iubire.