M-am trezit cu tine-n gând
Ne vedeam din nou arzând, undeva…
Soarele curgea pe noi
Și ploua din cer cu flori, dinspre nori.
Nu mă mai trezesc,
Voi rămâne-n visul meu.
E tot ce-mi doresc
Să visez doar ce vreau eu.
Îmi simt sufletul pribeag
De atâta timp îți dorm la ușă.
Mă încearcă iar un dor de drag
Tare drag de inima-ți ascunsă
Undeva… de nu mă poți vedea
Nu te speria, că nu-s departe!
Mi-am ascuns iubirea prin livezi
S-o feresc de visele-mi deșarte.
Iară merg spre infinit
Locul de unde-am venit, uite-așa…
Ține-mă de mână iar
Și-ți voi da un ultim dar – viața mea.
Nu-i de mare preț,
dar e tot ce am să-ți dau.
Poate mă înveți
Care-i locul meu și… stau.
Călător din alte lumi
Aripile-s mari și-ți dorm la ușă.
Sunt acel suflet pribeag de drag
Tare drag de inima-ți ascunsă.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi
Ne vom agăța din nou de scara
Ce ne trece-acum într-altă zi
Sau poate în altă primăvară….
Nu-i de mare preț,
dar e tot ce am să-ți dau.
Poate mă înveți
Care-i locul meu și… stau.
Dimineața nu e pentru toți
Viața noastră stă la coadă-n gară,
Irosită-n trenul fără roți
Care s-a oprit de astă-vară.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi
Sufletele noastre-or fi departe,
Într-un loc ce numai noi vom ști
Și nu l-am trecut în nici o carte.
Va fi ca un ultim legământ
Ritualuri ce se nasc o dată,
Zăbovim aicea pe pământ
Până Cartea se deschide toată.
Și apoi vom ști ce-i de făcut
Trenul are roți și stă în gară.
Ne va trece-n liniște, tăcut
Dintr-o viață-ntr-altă primăvară.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii ascunse și a căutării sensului vieții. Sufletul pribeag caută un loc și o conexiune profundă, sperând la o reîntâlnire într-un viitor incert, poate într-o altă primăvară sau viață.