Ce stație-ntunecată, ce vitrine,
Miros de asfalt în jur și gheață sub picioare
Și spatele-mi străpunge cu-o privire,
Un felinat mocnind în frig, dar nu mă doare.
Picioarele-mi înfipte stau pe loc
Tot înecându-se-n asfaltul sur și rece.
Privind înainte să pășesc nu pot,
Nu vreau, mă tem că frigul nu va trece.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și melancolie într-un peisaj urban rece și dezolant. Vorbitorul se simte blocat și incapabil să meargă mai departe, temându-se că starea sa de spirit nu se va schimba.