Băiatul: Ahaaa gata, 700 de kilometri ne despart, nu contează câți sunt. O după-amiază normală, ascultam subiectul nostru, spuneai că mă iubești dar ai împărțit schema, am început să simt ceva ciudat dar sincer am greșit în legătură cu prietenia ta, în realitate de nu te-aș iubi. Acest lucru care îl simt este la fel de frumos ca tine, ești atât de specială că transformi umbra mea în lumină. M-am uitat în ochii tăi, strălucea o stea, visam să fiu prințul tău și tu prințesa mea.
Vocea fetei: Și vocea ta o simt, ești mereu în visele mele.
Băiatul: Încă o zi, te aștept stând în fața vocii tale, încă o zi, te iubesc fără să te văd, încă o zi, mă uit pe hartă și distanța dintre casa mea și a ta, încă o zi, sper să nu influențeze ceva, în tot timpul mă gândesc cum va fi venirea mea, mai este puțin până îți voi vedea fața. Nu-mi explic de ce te iubesc fiind așa de departe, simt că te ating, chiar dacă este reflecția ta.
Vocea fetei: Nu mai pot, am nevoie de prietenia ta.
Băiatul: De Crevillente la Cadiz și invers trebuie să te văd, Elena, așteptarea se face imensă, știu că ești specială, am încredere în instinctul meu, vocea ta mă face să zbor, ies din acel labirint, când sună telefonul meu mă bucur că este Elena, când sună telefonul meu îmi trec supărările, ca tine niciuna, și pentru tine mii de luni, ca tine, nici îngerii nu cântă, rece ca nelămuririle.
Vocea fetei: Eu te iubesc și fără tiine nu știu să merg.
Băiatul: Prea multe cuvinte când sunt atâtea sentimente, lipsesc săruturi și mângâieri, atâta iubire în puțin timp, eram aproape să te pierd, și fără să te văd am suferit, am fost cu tine în visele mele, m-am trezit și te-am pierdut. Și este pentru că te iubesc, doar m-am lăsat dus de val, și mor dacă nu te văd, nu știu ce ar fi cu mine, ai transformat prietenia în iubire, moartea în viață, de la nimic ai făcut tot, tot ceea ce eu am vrut.
Vocea fetei: Și dacă tu nu ești, eu nu pot respira. Pentru fiecare zi în care nu suntem împreună și toată acea distanță care ne desparte, mi-ar plăcea să pot să-ți șoptesc cât suferă pentru tine sufletul meu, doar visul strălucea în cerul imens pentru a te vedea în fiecare dimineață, dăruindu-ți strălucirea mea, când se întunecă vreau să fiu steaua privirii tale.
Băiatul: Și vocea ta o simt, ești mereu în visele mele.
Vocea fetei: Vreau să fiu prințesa visurilor tale, singura care intră în inima ta, să închid distanța care mi-o mănâncă focul, niciodată să nu-mi ia această pasiune. Mi-ar plăcea să fiu porumbelul care merge foarte aproape la geamul tău să știu că mereu ești lângă mine pentru că atâția kilometri mă omoară.
Băiatul: Nu mai pot, am nevoie de prietenia ta.
Vocea fetei: Și gândind că acum un moment eram prieteni uniți de muzica unei melodii, acum înțeleg că acela este destinul nostru, ți-o spun cu literele inimii mele. Amintindu-mi de tine mă face să plâng, visând cu buzele tale și fără să le pot săruta, știi că este sincer și nu mint cuvintele mele, vreau să mă trezesc cu tine toate diminețile.
Băiatul: Eu te iubesc și fără tine nu pot să merg.
Vocea fetei: Aș vrea să fiu un nor să mi-l ia pe „te iubesc” și să-l facă lacrimi precum ploaia la balconul tău în liniște, furându-ți mii de dorințe și să fac din ele dreptate pierdută. Dacă aș putea să iau mâna ta, fără frică de a te pierde din nou, dacă aș putea să te strâng în brațele mele știind că nu vei pleca din noi.
Băiatul: Și dacă tu nu ești, eu nu pot respira.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și suferința cauzate de o relație la distanță. Ambii parteneri își exprimă dragostea și dorința de a fi împreună, dar sunt frustrați de distanța fizică care îi separă. Ei tânjesc după apropiere și se consolează cu visele și amintirile.