Pătura se-aude ușor, îmi șoptește
Stai liniștit că la tine se gândește
Telefonul pare că-mi strigă și-mi spune
Formează-i numărul și n-aștepta să sune
O poză pe birou parcă-mi face cu mâna
Norii nu mai sunt pe cer se vede luna.
Vântul mi-a adus acum parfumul ei în casă
Încă îl păstrez suflet, ceva nu mă lasă
Amintiri plăcute îmi trec prin minte și sper
Vino înapoi să zburăm iar spre cer
O frunză lângă mine se așază
Întreabă dacă nu mă deranjează
Spune-mi ce să fac acum,
Spune-mi cum ai vrea să-ți spun
Sunt atâtea închise în mine
Mă gândesc noaptea-i lungă până mâine
Vreau să mă trezești acum
Și să-mi spui c-am visat
Și nimic nu s-a-ntâmplat.
O poză pe birou parcă-mi face cu mâna
Norii nu mai sunt pe cer se vede luna
Vântul mi-a adus acum parfumul ei în casă
Încă îl păstrez suflet, ceva nu mă lasă.
Suflete pierdute,
sunt suflete pierdute x 7.
Picuram stropi de ceară peste noi
Când valsăm, cu pașii prin noroi
Și parcă-i un ritual anima sola
căci fericirii i-a tercit corola
Nu doar ochii te mint, ei pot trișa
M-ascund sub pleoape, dar nu mă poți visa
Și vad cum stăpânești atâtea stări,
crezând că-ngenunchez pentru dragoste și iertări
Da-nvăț din tot ce piere
printre baionete am adiere
spunându-mi, cave ne cadas
strivind tot cu fiecare pas
chinuit c-asist, acela-și munte-l urc
ca să clădesc, trebuia mai întâi să sap adânc
și-n budoarul tău mi-am pierdut nopțile
fără să fiu greul ce ne-a încurcat viețile
în sufletul meu ridicând un cenotaf
am strălucit până la prima depunere de praf
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și regret față de o relație trecută. Naratorul își amintește momente frumoase, dar este și chinuit de pierdere și de incapacitatea de a da timpul înapoi.