De ce, Doamne, ai dat urâtul?
Că-i grea boala pe pământul.
Boala vine și se duce,
Dar urâtul îți pune cruce.
Urâtul unde se pune
Înegrește colț de lume.
Greu îi, Doamne, greu pământul,
Dar mai greu este urâtul.
Urâtul ziua se duce,
Seara, vine să se culce.
Când se culcă lângă tine,
Îți pare că moartea vine.
De-ar muri om de urât,
Multă lume-ar fi murit.
De-ar muri om de necaz,
Nu știu câți ar fi rămas.
Că urâtul nu te iartă
Până nu te vede-n groapă.
Sensul versurilor
Cântecul explorează greutatea urâtului în viață, comparându-l cu boala și necazul. Sugerează că urâtul este o forță distructivă omniprezentă, mai greu de suportat decât alte greutăți ale vieții, și că ar fi o ușurare dacă ar putea fi eradicat.