Doamne, te rog fă dreptate,
De ce mi-i drag să am parte,
Nu mă bate cu urât
Că merg cu zile-n pământ.
De ce-n lume ai lăsat
Să trăiesc ca frunza-n fag?
Și nu sunt ca cetina
Ca să trăiesc cât aș vrea.
Lume, lume trecătoare
Scurtă ești și-amăgitoare,
Nu mă ține-n suspine
Că n-oi sta prea mult în tine,
Dacă ți-am făcut vreun rău
Să mă ierte Dumnezeu!
Refren: Of, pelin amar!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o meditație asupra efemerității vieții și o căutare a dreptății divine. Vorbitorul se simte fragil și își exprimă dorința de iertare, recunoscând scurtimea vieții.