În bordeiul de pe vale
Stau și-aștept la lumânare,
În vatră focul trosnește,
Dorul badii mă gătește.
C-o plouat, pârâu-i mare
Nu mai este trecătoare,
Nici prin vad că malu-i lat
Apa puntea o luat.
Strânge, Doamne, ploile
Să mai scadă apele,
Să poată trece pârâul
Bădița să-mi stingă focul
Și-am să-i spun tot ce mă doare
Să mă pun iar pe picioare.
Sensul versurilor
O femeie tânjește după iubitul ei, așteptându-l într-o casă modestă. Ploile abundente au făcut râul netrecut, împiedicându-l să ajungă la ea, iar dorul o macină.