Ai să înțelegi vreodată ce-a fost un sărut?
Când vei simți că sunt steaua Destinului tău?
Ce va cădea cu mine,
Mai încolo de tine,
Cu o moarte.
Ai să înțelegi vreodată ce-a fost o îmbrățișare?
Fără palmele dorințelor noastre pierdute atunci în amintire?
Fiindcă voi fi,
O floare din părul gândurilor tale,
Ce nu vei dori să veștejească niciodată.
Ai să înțelegi vreodată ce-a fost un Cuvânt?
La tălpile căruia am îngenuncheat iubindu-ne?
Acolo unde voi fi țărâna,
Ce-o vei călca cu dragostea neputinței,
De a rămâne Urma marii noastre iubiri,
În lumea deșertăciunii?
Ai să înțelegi vreodată ce-a fost când ți-am spus cât te iubesc?
Văzând norii ce nu vor mai fi ai vieții mele?
Ce vor plânge cu lacrimile privirii sfârșite din mine,
Spălând fața inimii tale,
Cu o nouă clipă al unui alt timp,
Fără de mine,
Încercând să te fac să zâmbești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a fi înțeles într-o relație trecută. Vorbitorul se întreabă dacă cealaltă persoană va realiza vreodată intensitatea sentimentelor sale și impactul pierderii iubirii lor.