Zei fragili de Clipe,
sunt arși pe rugurile Uitării,
din templele Inimilor de Vânt,
unde li se aduc drept ofrande,
Singurătăți.
Amintiri tăioase,
sfârtecă cu nesaț,
carnea Viitorului Iubirii,
pentru a fi vândută,
pe tarabele slinoase,
ale Disperărilor,
Absurdului cotidian,
al Durerii.
Sensul versurilor
Piesa explorează durerea amintirilor traumatizante și modul în care acestea afectează capacitatea de a iubi și de a spera în viitor. Metaforele puternice descriu amintirile ca entități distructive care se hrănesc cu viitorul și vând speranța pe piața disperării.