Plouă cu disperări,
desțelenind asfaltul umed,
al Cerului,
cu noi întrupări,
în carnea putredă,
a viselor deșarte,
vândută prin băcăniile,
Destinelor,
la prețuri piperate,
de către privirile,
cât mai condimentate,
ale zilelor fără adăpost,
de depresiile Absurdului Carismatic,
ce-și fac deseori culcuș,
prin inimile de pustiu,
de la periferia,
marilor speranțe năruite,
ale regăsirii de sine.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de disperare și absurditate, localizate în inimile pustii, la periferia speranțelor pierdute. Versurile descriu o lume în care visele sunt vândute la prețuri mari, iar zilele sunt lipsite de adăpost, sugerând o căutare dificilă a regăsirii de sine într-un context dezolant.