Sicrie de înțelesuri,
ne duc trupurile vlăguite ale Viselor,
către Cimitirele de Cuvinte,
unde ne sunt înmormântate,
Eternitățile Clipelor,
care s-au sfârșit,
la tălpile sfinte,
ale Zilelor fără adăpost,
din Singurătățile noastre,
lovite de fulgerele,
Depresiilor Absurdului,
a căror carismă,
a înclinat Iluziile Vieții și Morții,
să ne lase în pace,
să alegem ce fel de Pași dorim,
pe Zebra Disperărilor,
pe care ne trec,
Speranțele de Iubire,
ce ni se scurg,
prin albiile Ridurilor,
atâtor și atâtor,
Dureri.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de disperare și singurătate, sugerând o luptă interioară cu iluziile vieții și morții. Reflecția asupra durerilor acumulate și a speranțelor pierdute conduce la dorința de a alege propriul drum în mijlocul disperării.
