Suntem un cântec,
prelung de lebădă,
al Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
din care Destinul își face,
țigări de foi,
pentru a ne satisface,
Visele deșarte,
a căror fum se pierde,
printre degetele răsfirate,
ale Statuilor Vivante,
pe care le reprezentăm zilnic,
spălând Vitrinele Ochilor de Cer,
a Eternităților de Clipe ucise,
cu lacrimile Zorilor Nimănui,
în aplauzele Singurătății,
Depresiilor Absurdului Carismatic.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a existenței și modul în care destinul ne manipulează visele. Vorbește despre singurătate și absurd, sugerând o realitate în care acțiunile noastre sunt goale și repetitive.