Iluzia Fericirii,
poartă de fiecare dată,
la Balul Mascat al Existenței,
doar pași de carton,
solemni și efemeri,
îndeajuns de strălucitori,
încât să orbească
Absurdul,
mirele fără de sfârșit,
al Disperării,
mereu condusă,
la altarul Deșertăciunilor,
de către Destinul,
Iluziilor Vieții și Morții,
Durerilor noastre.
Sensul versurilor
Piesa explorează iluzia fericirii în existență, unde pașii sunt efemeri și absurdul conduce la disperare. Destinul ghidează către deșertăciune, iar iluziile vieții și morții aduc durere.