Spune-mi încotro ni se îndreaptă,
Destinul ascuns,
De la rădăcina smulsă,
Din privirea ta,
A unui sentiment,
Uitat până şi de timp,
În clipa care pluteşte,
Peste Apa nemuririi,
De unde se aude,
Cântul surd de lebădă,
Al iubirii noastre.
Spune-mi de ce plâng norii,
Cu lacrimile orizontului,
Magicului cuvânt iubire,
Peste fruntea inimii tale,
Plină de sudoarea cuvântului,
Dor,
Ce ar vrea să o înţeleagă,
De n-ar fi depărtarea necuprinsului,
Cer al clipei,
Ce aduce moartea,
Despărţindu-ne,
De noi înşine,
Atunci când uităm,
Să mai iubim.
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea destinului și durerea despărțirii în iubire. Vorbește despre uitarea sentimentelor și impactul distanței asupra relațiilor, culminând cu ideea că uitarea iubirii aduce moartea emoțională.