Mă ard mereu,
Zorii incendiați,
ai Florilor de Lacrimi,
pe care aș vrea să le dăruiesc Nopții,
din Inima ta de Jar,
Iubire,
ca să-ți lumineze Calea,
spre Adevărul Absolut,
al Străinului Subconștient,
ascuns prin venele Speranțelor,
pe ale căror aripi de Cuvinte,
mi-aș dori să putem zbura,
până dincolo de tâmplele Ridurilor,
adâncite de Durerea,
unui Timp,
în care ne-am născut accidental,
efiind niciodată al nostru.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o ardere interioară, o suferință profundă legată de iubire și de trecerea timpului. Vorbește despre o existență accidentală, marcată de durere și de dorința de a evada.