Cuprinde-mă, Uitare,
de Privirea ce-mi stă să se prăbușească,
pe asfaltul Cuvintelor,
topite după roțile masive și grele,
ale Non-Sensurilor Existenței,
care se învârt mereu,
după Iubirea,
despre care trebuie să știe,
în orice moment,
Iluziile Vieții și Morții,
ca să o putem primi în dar,
de la Destinul obedient,
pe fața stearpă,
a unui Dumnezeu compromis.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de uitare și deziluzie în fața existenței, căutând iubirea într-o lume plină de non-sensuri. Se reflectă asupra iluziilor vieții și morții și a unui destin obedient, într-un context spiritual compromis.