Ți-am călcat accidental,
Umbra Destinului,
ce se prelingea haotic,
pe Ferestrele Inimilor de Pustiu,
ale Zebrelor turbate,
ce ne traversau către Nicăieri,
Clipele ce-abia mai reușeau să respire,
Amintirile tot mai șterse,
ale Iubirii,
ce ne ajutase undeva-cândva,
să prindem Orizonturile Nesfârșirilor,
cu pălmile Luminii Divine,
din lava Simțămintelor,
ce erupea,
din vulcanii Viselor noastre,
a căror geografie sentimentală,
am pierdut-o pe țărmurile,
care s-au înecat,
în Oceanul Indiferenței.
Sensul versurilor
Piesa descrie pierderea unui destin comun și cum indiferența a dus la înecarea viselor și a sentimentelor. Vorbește despre amintiri șterse și un viitor incert, accentuând un sentiment de melancolie profundă.