Cimitire de Vise,
înnodate-n prosoapele murdare,
ale Cuvintelor,
așteaptă să fie spălate,
de Privirile Lacrimilor de Vânt,
ale Zorilor întrupați,
în Depărtările Întunericului,
Zilelor fără adăpost,
ale Sentimentelor,
tot mai înghețate,
de Singurătatea,
care le foșnește,
la Tălpile Morții,
ce a traversat demult,
Zebra Disperării,
Binelui și Răului,
ce aleargă spre Nicăieri,
prin jungla de Vicii și Orgolii,
a Non-Sensurilor Existenței.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de disperare și pierdere, explorând teme precum singurătatea, moartea și lipsa de sens. Metaforele puternice evocă o lume întunecată și dezolantă, unde binele și răul se întrepătrund într-o cursă fără sfârșit.
