Resturi de clipe,
murdare și mototolite,
zac aruncate,
la malurile venelor sângelui,
din privirile apusurilor noastre,
pentru a fi spălate și reașezate,
în garderoba burdușită,
cu iluzii ale vieții și morții,
din șifonierul amintirii,
pe care l-am dat pe nimic,
magazinului de obiecte pierdute,
simțind că nu ne mai aparținea,
pentru a face din el,
sicrie de cuvinte,
cât mai frumos lustruite,
ce vor fi așezate,
în vitrina pompelor funebre,
ale uitării.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea amintirilor și a sentimentelor, simbolizate prin obiecte abandonate. Este o reflecție asupra trecerii timpului și a uitării inevitabile, cu un ton melancolic și regret. Perspectiva este una de acceptare a pierderii.