Tablouri prăfuite de Întrebări,
unele cu semnături celebre,
se irosesc prin ploile reci și insalubre,
ale unor Cuvinte putrede și triste,
ce-și beau Viitorul,
din cănile ciobite de pustiu,
ale Zorilor Singurătății,
de noi înșine,
care ne ghicesc de fiecare dată,
în Zațul de cafea al Misterului,
Durerea,
care ni se scurge fierbinte,
pe gâturile tot mai arse,
ale Zilelor fără adăpost,
ce nu mai pot să scoată,
nici un sunet,
atunci când le întrebăm,
despre adresa ștearsă,
a Iubirii,
de pe plicul Destinului nostru.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de durere și incertitudine cu privire la viitor și la destin. Folosește metafore puternice legate de ghicitul în zațul de cafea pentru a ilustra căutarea răspunsurilor în mijlocul suferinței.