Raze de fericire,
inundă întunericul,
depresiilor absurdului carismatic,
lăsând lumina divină,
să deschidă larg porțile viselor,
despre amintirile din viitor,
ale iubirii,
pe care iluziile vieții și morții,
ni le-au ținut mereu închise,
de teama că vom evada,
din sclavia infernului,
care întreține paradisul,
unui Dumnezeu,
al greșelilor creației,
păcatelor originare,
pe care le-a săvârșit în numele nostru,
pentru ca noi să devenim sclavii Săi,
prin catedralele durerii,
unde trebuie să îngenunchem,
înaintea veninului Său,
Preasfânt.
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune întunecată asupra religiei, sugerând că Dumnezeu ne ține captivi prin intermediul credinței și al sentimentului de vinovăție. Versurile descriu o luptă pentru eliberare din această sclavie spirituală, evidențiind iluziile vieții și ale morții care ne împiedică să ne atingem adevăratul potențial.