Zâmbește, rază de lumină divină,
Buchetelor de sentimente,
pe care ți le-aș fi dăruit,
odată cu fiecare eternitate de clipă,
care mi-ar fi fost lăsată,
pe fereastra inimii mele de plumb,
care se prăbușește,
în fiecare zi a Ta,
Doamne,
fără adăpost,
peste aceeași icoană a iubirii,
pe care ai creat-o,
pentru a nu fi singur,
lăsându-mi mie,
să o duc în brațele absurdului,
ce nu înțelege să se scalde,
nicăieri în altă parte,
decât în durerea,
prin care Ți-ai jertfit unicul Fiu,
pe crucea,
Cui?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de suferință și sacrificiu în context religios. Vorbitorul se simte copleșit de durere și absurd, întrebându-se despre sensul sacrificiului divin și rolul său în lume.