Reproșuri udate din belșug,
cu Sângele Străbunilor,
care țâșnește din Genele coclite,
ale Păcatelor Originare,
pe care suntem forțați să le purtăm,
la gâturile de lebede cântătoare,
ale Disperărilor,
care ne controlează,
orice mișcare a Viselor,
ca nu cumva să reușim,
să evadăm vreodată,
de pe Tărâmurile Întrupării în Durere,
ale Iluziilor Vieții și Morții.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de control exercitat asupra viselor și aspirațiilor umane de către forțe exterioare, precum moștenirea păcatelor și iluziile vieții. Sugerează o luptă constantă pentru evadarea dintr-o realitate dureroasă, marcată de disperare și limitări.